Dar în curând a apărut o ghilotină pe piața Primăriei, gustând ocazional sânge.
Publicitate
Aproape nimeni nu și-ar fi putut imagina că, în ianuarie 1793, regele însuși va cădea sub cuțitul ei, iar după această execuție, Sanson va trebui să se justifice public. Palma în fața capului regal tăiat a fost dată nu de el și nu de un înalt profesionist, asistentul său, ci de un tâmplar necunoscut, prost, cuprins de entuziasm revoluționar…profanarea Universală a venit rapid, a fost imposibil să reziste până când ghilotina a băut sânge și violența revoluționară a făcut un cerc complet, devorând ideologii și principalii creatori ai terorii.
Doi stâlpi cu o bară transversală și un cuțit triunghiular greu suspendat sub el au fost învăluiți într — un halou de rău augur, aproape mistic, după evenimentele Revoluției Franceze, dar ghilotina în sine nu a fost nici rea, nici bună-este necesar să dăm vina pe natura umană imperfectă. În momentele critice din istorie, când totul devine posibil, natura animală se trezește în oameni slabi.
Înainte de revoluție, Jean-Baptiste Carrieu a fost un oficial umil al administrației Regale provinciale. După ea, Carrie a devenit comisar al Convenției și un călău crud care s — a înecat, a ghilotinat și a înfometat aproximativ zece mii de oameni în închisori-el însuși nu a scăpat de ghilotină.
Jean-Marie Collot d ‘ Herbois a fost actor, administrator de teatru și dramaturg prolific înainte de revoluție. După ea, a devenit președinte al Convenției Naționale, guillotining d ‘ Herbois, pentru a economisi timp, înlocuit de fotografiere cu buckshot. Collot D ‘ Herbois a murit în exil în Guyana Franceză de febră galbenă.
Fostul procuror regal Antoine de Fouquier-Tinville a devenit Procurorul public al Tribunalului Revoluționar și a trimis câteva mii de oameni la ghilotină. După lovitura de stat Termidoriană, el însuși s-a trezit victimă a acesteia.
